Timpul

Eu sunt deasupra timpului!
Timpul poate fi privit prin prisma miturilor sau a stiintei.Personal,prefer varianta mitologica.Timpul zeilor decurgand diferit de timpul oamenilor,nemurirea ca act suprem!

Viata este alcatuita din momente,clipe,amintiri care ne desavarsesc ca indivizi.Sunt unele momente in care timpul parca se opreste si ai vrea sa spui ca Faust :"Clipa,opreste-te,esti atata de frumoasa!"Eu asta astept de-o viata!O Asemenea clipa!

Putem vorbi de iesirea din timpul mitologic a omului sacru si intrarea in cel real,cel stiintific a omului profan.Putem interpreta aceasta ca pe o pervertire a sensului,a pierderii originilor.

Toate miturile primordiale(foarte diferite ca tematica,nationalitate si structura) precum cele aborigene din Australia,Noua Papua Guinee,Ins Solomon,chiar si evreii,asirienii,incasii,grecii cu varstele,aztecii cu sorii,indienii cu yugas atesta inainte de aceasta lume un inceput mirific,un paradis pe pamant,in care Timpul trecea neobservat,nimeni nu era sub puterea lui.Apoi "ceva" s-a intamplat(moartea ritualica a unui zeu,greseala unui om cel mai adesea) care a aruncat aceasta lume primordiala,acest loc al originilor in mitul cautarii paradisului.Timpul a devenit stapan,zeu(Cronos sau Jus Bifronsis,zeitati ale destinului,soartei,etc),el a adus imbatranirea,suferinta,moartea.

Poate Timpul a fost dintotdeauna in cutia Pandorei!

Tratam subiectul si in mod stiintific

Timpul normal este distanta dintre 2 evenimente,dar daca vorbim de timp la viteze foarte mari intram in teoria relativitatii, in care timpul nu exista singur, ci impreuna cu spatiul, asa numitul continuum spatiu-timp. Sa ne imaginam faimosul experiment pe care l-a propus Einstein, considerand spatiu-timpul ca un material, sa zicem o membrana de cauciuc, si obiectele asezate pe ea. Vom observa cum masa obiectelor deformeaza membrana. Cu cat obiectul are masa mai mare, cu atat se "scufunda" mai mult in acel material. Asa se intampla si in spatiu, timpul nu curge la fel peste tot... in apropierea unei gauri negre, spre exemplu, aceasta avand masa EXTREM de mare, timpul curge foarte greu.... sau poate nu curge de loc.

Iubirea

Ce este iubire?Exista ea?ce ne face sa iubim?De ce avem nevoie de ea?
Iubirea este acel bloc de sentimente in care fiecare etaj reprezinta felurile de iubire pe care omul le poate imbratisa intr-o viata; fiecare apartament reflecteaza numarul de iubiri pe care poti sa le ai pe acelasi palier ,pe acelasi etaj.Iubirea represzinta eliberarea spatiala a propiului eu,reprezinta iluzia pe care oameni au convenit sa o defineasca ...ceea mai mare greseala definind-o,acum numai putem sa o avem...noi cautam toata viata o definitie ...o prostie a umanitatii
Daca exista?Omul e in stare de multe lucruri,complexitatea lui ar putea sa dea nastere la iubire...dar fiind limitat de conditia definitiei el urmareste un traseu fals...iubirea ar fi putut sa existe dar nu a fost lasata sa existe .
Ce ne face sa iubim?...Solitudinea universului,infinitul,mortalitatea...oamenilor nu le plac lucrurile acestea...mai ales ca sunt sortiti sa le strabata singuri fara ca altcineva sa se alature lor...Noi oamenii suntem egoistii vrem vrem si tot vrem ,nu ne mai saturam din vrut...astfel fiecare dintre noi cauta si tot cauta pe acel altcineva ...pana cand toate etajele,toate apartamentele sunt pline iar cel din urma apartament fiind cel care pare a ideal pare a fii acel altcineva...din pacate oamnii imbatranesc la fel si iubirea lor ...pana la urma blocul imbatranit se darama ramanand doar praful, o adiere a ceea ce a fost altadata...
Oameni au impresia ca au nevoie de iubire,ei nu realizeaza ca nu le trebuie altcineva pot sa fie ei unici ,sa se 'iubeasca'pe ei inssusi...sa-si petreaca viata iubind si de data asta nu in zadar pierdandusi timpul cautand ceva care nu exista.
Acceptand pentru moment ca iubirea este reprezentata de definitia acesteia...de ce au nevoie oameni de ea?pentru ca le e frica de ce ar putea sa se intample fara ea...ar putea evolua spiritual ,moral...Pana la urma nu putem sa fim sigurii de nimik ..nici de noi insine...pana la urma fiind si aceasta afrimarie relativa and so on,and so on...